În satul clujean, ziua de 20 iulie, dedicată Sfântului Ilie, este marcată de obiceiuri tradiționale profunde și simbolice care îmbină credințele creștine cu ceremonialele precreștine. Considerată una dintre cele mai importante sărbători de vară, Sfântul Ilie este văzut ca protector al recoltelor și al gospodăriilor, iar imaginea sa se regăsește în arta populară, inclusiv în icoanele pe sticlă de la Nicula.
Locuitorii satului respectă această zi prin post și rugăciune, abținându-se de la munca fizică pentru a evita tunetele, fulgerele și grindina, adesea asociate cu furia acestui sfânt. Ramuri de salcie și tei sunt așezate pe case ca simboluri de protecție, în timp ce busuiocul și lumânările de Paști împodobesc icoanele.
În ajunul sărbătorii, doar ciobanii cu suflet curat aud toaca bătută de Sfântul Ilie, indicând o conexiune cu divinul. După Sântilie, păstorii au permisiunea să coboare cu oile din munte, marcând o etapă esențială în ciclul pastoral.
Această tradiție este bine documentată și în operele publicate sub egida Centrului clujean pentru cultură tradițională, oferind o viziune asupra luptei dintre bine și rău, dar și a forței protectoare a naturii sacre.
