În timp ce marile centre universitare precum Cluj-Napoca, București sau Iași continuă să atragă medici tineri și experimentați, spitalele din orașele mici ale României se zbat să ocupe posturile vacante, adesea fără niciun succes. Deși țara noastră are peste 59.000 de medici cu drept de liberă practică, distribuția acestora este departe de a fi echilibrată.
Conform datelor oficiale, aproape jumătate dintre medicii români lucrează în doar șase județe – Cluj, București, Iași, Timiș, Mureș și Dolj. Asta înseamnă că restul de 36 de județe trebuie să își împartă ce rămâne, deși au nevoi medicale comparabile și spitale care, teoretic, ar putea funcționa în regim complet.
Orașele mai mici, cum ar fi Alba Iulia, Piatra Neamț sau Călărași, se confruntă cu un fenomen îngrijorător: organizează concursuri pentru angajarea de medici, însă nimeni nu se prezintă. În unele cazuri, posturile rămân neocupate ani la rând.
„Avem nevoie urgentă de medici la radiologie, pediatrie și medicină internă. Facem concursuri în mod constant, dar nu vine nimeni. La radiologie, de exemplu, avem RMN și computer tomograf în spital, dar fără specialiști care să le folosească, nu putem funcționa eficient”, a declarat dr. Cristina Atănăsoaie, managera Spitalului Județean din Piatra Neamț.
Această situație este întâlnită în numeroase spitale din provincie. Deși echipamentele medicale există, lipsa personalului calificat le face aproape inutile. Între timp, Clujul devine un pol medical tot mai puternic, oferind infrastructură modernă, clinici private, oportunități de cercetare și un stil de viață atractiv pentru tinerii specialiști.
Președinta Colegiului Medicilor din România, prof. dr. Cătălina Poiană, atrage atenția asupra unei probleme de fond: lipsa unei politici coerente de echilibrare a resursei umane în sistemul sanitar. „Una dintre marile slăbiciuni ale sistemului de sănătate este distribuția neuniformă a personalului medical. Sunt zone unde sunt prea mulți medici și zone unde nu ajunge niciunul. Această discrepanță nu poate fi rezolvată fără un plan național serios”, a declarat aceasta.
Specialiștii spun că statul ar trebui să intervină prin măsuri stimulative pentru medicii care aleg să profeseze în zone mai puțin atractive economic sau social. Printre soluțiile propuse se numără creșterea salariilor, oferirea de locuințe de serviciu, decontarea transportului sau facilitarea accesului la cursuri de perfecționare.
Până atunci însă, discrepanțele continuă să se adâncească. Orașele mari își consolidează reputația de centre de excelență, în timp ce spitalele din orașele mici devin simple clădiri cu echipamente nefolosite și saloane goale.
Într-o țară în care accesul egal la servicii medicale ar trebui să fie un drept, nu un privilegiu, criza de personal din spitalele mici pune sub semnul întrebării nu doar funcționarea sistemului sanitar, ci și sănătatea comunităților întregi.
