Conform unei analize detaliate publicate de cineconstruieste.ro, România se confruntă cu o situație paradoxală: deși derulează ample programe de modernizare a infrastructurii feroviare, trenurile circulă astăzi mai lent decât înainte de 1989. Directorul general al CFR SA, Ion Simu, recunoaște că duratele de parcurs erau mai mici în urmă cu patru decenii și indică drept principal responsabil subfinanțarea sistematică a lucrărilor de întreținere a rețelei existente.
În pofida faptului că, anual, România alocă sume considerabile pentru reabilitarea căilor ferate, viteza efectivă de circulație a trenurilor a scăzut față de perioada de acum aproape patru decenii, iar explicația oferită de șeful CFR SA este că nu proiectele noi reprezintă miza centrală, ci ceea ce s-a întâmplat cu infrastructura veche, lăsată să se degradeze în timp. Ion Simu insistă asupra ideii că lipsa constantă de bani pentru întreținere a produs, treptat, o acumulare de defecțiuni și disfuncționalități, ceea ce a obligat compania la introducerea unui număr crescând de restricții de viteză pe numeroase tronsoane.
În termeni financiari, conducerea CFR SA arată că, în fiecare an, compania transmite Ministerului Transporturilor necesarul de fonduri pentru reparații și intervenții curente, însă sumele aprobate prin bugetul de stat se opresc, în mod repetat, sub pragul de 50% din nivelul considerat minim pentru a menține liniile în stare corespunzătoare. Astfel, potrivit lui Simu, CFR SA ajunge să funcționeze cu mai puțin de jumătate din bugetul de întreținere cerut, ceea ce determină ca numeroase sectoare care ar avea nevoie urgentă de lucrări să fie pur și simplu omise din programele anuale.
Aceste explicații au fost oferite de directorul general în cadrul unei conferințe de presă, când jurnaliștii au cerut socoteală conducerii pentru diferențele de timp de parcurs între trenurile actuale și cele care circulau înainte de 1990. Răspunzând întrebărilor, Simu a admis explicit că, atât în anii ’80, cât și în primii ani de după Revoluție, pe mai multe rute importante durata călătoriilor era mai redusă decât în prezent și a legat, fără echivoc, această deteriorare a performanțelor de subfinanțarea cronică a operațiunilor de întreținere, care a permis degradarea lentă, dar continuă, a căii ferate.
Managerul CFR SA a descris și modul în care insuficiența resurselor se traduce, în practică, în teren: în condițiile în care banii nu ajung, programarea lucrărilor devine un exercițiu de selecție dură, în care se intervin doar pe sectoarele considerate critice, în timp ce alte zone sunt amânate de la un an la altul. Segment după segment, aceste porțiuni neluate în lucru acumulează probleme noi, ceea ce obligă la impunerea de noi limitări de viteză și, implicit, la creșterea timpilor de parcurs, cu consecințe directe asupra pasagerilor, care suportă călătorii mai lungi, întârzieri frecvente și o calitate generală mai scăzută a transportului feroviar.
În paralel cu această realitate, Simu subliniază că CFR SA are totuși în derulare contracte de modernizare a infrastructurii în valoare de peste 24 de miliarde de lei, la care se adaugă TVA, proiecte de amploare ce vizează, pe termen mediu și lung, creșterea vitezelor maxime admise și ameliorarea condițiilor de transport atât pentru pasageri, cât și pentru operatorii de marfă. Paradoxul, arată directorul, este că respectivele șantiere, până la finalizare, generează la rândul lor noi restricții de circulație, temporare, dar resimțite puternic de utilizatori.
Pe porțiunile de linie unde se lucrează efectiv, traficul feroviar trebuie adaptat la specificul șantierului, ceea ce se traduce, de regulă, în reducerea vitezelor, dar și în rute deviate sau în întârzieri suplimentare. Simu explică faptul că este extrem de dificil să modernizezi infrastructura pe care circulă trenurile și, simultan, să menții viteze ridicate, mai ales acolo unde lucrările se desfășoară în imediata vecinătate a liniilor active, motiv pentru care efectele pozitive ale acestor investiții nu vor fi vizibile decât după încheierea completă a proiectelor.
Directorul CFR SA a adus în discuție și importanța finanțării europene, pe care o consideră una dintre cele mai sigure și predictibile surse pentru marile proiecte de investiții în infrastructura feroviară, insistând însă că problema de fond nu este aceea a banilor pentru modernizări, ci a resurselor destinate întreținerii curente, finanțare ce depinde aproape exclusiv de bugetul național. Atâta vreme cât alocările interne rămân insuficiente și fluctuante, segmente extinse ale rețelei continuă să se degradeze de la un an la altul.
Rezultatul, avertizează conducerea companiei, este că, în timp ce statul susține cu miliarde de lei modernizarea unor coridoare feroviare principale, restul rețelei rămâne într-o stare precară, deoarece nu există bani suficienți pentru reparații și lucrări de întreținere de bază. CFR SA transmite că, în absența unei finanțări stabile și adecvate pentru aceste operațiuni, deteriorarea liniilor riscă să erodeze o parte din avantajele aduse de proiectele noi, astfel încât trenurile românești continuă, în numeroase cazuri, să circule cu viteze inferioare celor înregistrate înainte de 1989.

