Conform unei analize detaliate publicate de cineconstruieste.ro, Cristian Erbașu, președintele Federației Patronatelor Societăților din Construcții (FPSC) și al Confederației Antreprenorilor și Investitorilor din România (CAIR), avertizează asupra unei tensiuni majore în relația financiară dintre stat și constructori. El explică faptul că o porțiune semnificativă din lucrările deja executate în cadrul proiectelor publice nu a ajuns nici la etapa de facturare, nici la cea de decontare, ceea ce, în consecință, transferă un risc financiar considerabil asupra firmelor din sector.
În acest context, Cristian Erbașu solicită Guvernului ca, la construcția bugetului pentru anul 2027, să ia în calcul integral toate obligațiile financiare rezultate din investițiile aflate în derulare. Nu este suficient, subliniază el, să fie incluse doar facturile emise și încă neachitate; trebuie contabilizate și sumele aferente lucrărilor deja executate, dar nefacturate. În caz contrar, imaginea necesarului bugetar va fi artificial diminuată, iar, ca atare, problemele reale de plată vor fi împinse, inevitabil, către exercițiile bugetare următoare.
Reprezentantul constructorilor arată că firmele de profil au suportat deja costurile aferente lucrărilor executate – fie că acestea au fost sau nu transformate în facturi. Cheltuielile cu personalul, materialele și serviciile sunt generate în momentul execuției, nu al decontării de către stat. Prin urmare, în lipsa unor alocări bugetare corespunzătoare, presiunea financiară asupra companiilor se amplifică, iar întârzierile la plată ajung să frâneze ritmul proiectelor publice, afectând calendarul de implementare.
În analiza sa, Erbașu insistă asupra unei delimitări riguroase între trei categorii de obligații: lucrările efectuate, dar nedepuse la facturare, facturile deja emise și încă neachitate și lucrările care urmează să fie realizate în viitor. O astfel de clasificare ar crea premisele unei înțelegeri mai exacte a necesarului de finanțare, permițând totodată configurarea unui calendar de plăți mai previzibil pentru antreprenori, autorități contractante și ceilalți actori implicați în derularea investițiilor.
Președintele FPSC avertizează că excluderea acestor obligații din bugetul aferent anului 2027 echivalează cu rostogolirea sistematică a restanțelor dintr-un an bugetar în altul. În consecință, mecanismul generează un cerc vicios: noi întârzieri la plată, înrăutățirea situației economice a companiilor de construcții care lucrează pentru stat și acumularea de tensiuni pe întreg lanțul de execuție al proiectelor.
Problema este cu atât mai gravă, subliniază el, cu cât operatorii privați au obligația de a achita la termen salariile angajaților, materialele de construcții, facturile subcontractorilor și ale furnizorilor de servicii, ratele bancare și taxele către bugetul public. Toate aceste plăți trebuie efectuate indiferent dacă instituțiile publice onorează sau nu la timp decontarea lucrărilor executate. Din această cauză, decalajul dintre momentul în care se fac cheltuielile și cel în care sunt recuperate sumele de la stat devine sursă directă de vulnerabilitate financiară.
În viziunea lui Cristian Erbașu, această situație conduce, de facto, la transformarea companiilor de construcții în finanțatori temporari ai investițiilor publice, deși responsabilitatea asigurării fondurilor revine, în mod formal, beneficiarilor contractelor – adică autorităților. Ca atare, se creează un dezechilibru structural în partajarea riscurilor, care afectează stabilitatea financiară a întregului sector de construcții.
Consecințele întârzierilor de plată nu se limitează la antreprenorii generali; ele se transmit în cascadă către producătorii de materiale, companiile de transport, furnizori și subcontractori. Firmele care nu își recuperează banii la timp dispun, în mod firesc, de resurse mai reduse pentru mobilizarea forței de muncă, a utilajelor și a echipamentelor necesare continuării șantierelor sau lansării unor proiecte noi. În lanț, acest deficit de lichiditate poate genera blocaje operaționale și întârzieri succesive.
Pe acest fond, blocajele financiare ajung să se traducă prin scăderea vitezei de lucru pe șantiere, depășirea termenelor prevăzute în contracte și, în final, prin creșterea costului total suportat de stat pentru finalizarea investițiilor. Erbașu susține că impredictibilitatea plăților subminează eficiența în utilizarea banului public, deoarece costurile suplimentare rezultate din întârzieri cad, în cele din urmă, în sarcina bugetului.
Reprezentantul constructorilor cere Guvernului ca alocările bugetare pentru anul 2027 să fie corelate cu valoarea reală a lucrărilor deja executate și să fie însoțite de un calendar de plăți clar, transparent și respectat. O astfel de abordare ar face finanțarea programelor de investiții mai stabilă și mai previzibilă, reducând riscurile de blocaj și de acumulare a restanțelor.
Totodată, Cristian Erbașu atrage atenția că autoritățile ar trebui să evite lansarea unor noi proiecte sau menținerea unui volum ridicat de lucrări fără acoperire financiară integrală pentru plata acestora. Fără resursele aferente, afirmă el, contractele semnate și șantierele deschise rămân simple angajamente pe hârtie, fără garanția unui progres real al investițiilor publice.
În concluzie, el susține că, în absența unei finanțări adecvate și a unor plăți efectuate la termen, constructorii sunt obligați să acopere din surse proprii costurile unor proiecte asumate de stat. Această practică afectează negativ întregul sector și pune sub semnul întrebării respectarea termenelor de finalizare. Situația descrisă de Erbașu ridică, în consecință, problema sustenabilității modelului actual de derulare a investițiilor publice în România.

